Despre drama lui Mihai Neşu

Acum 5 ani juca cu Steaua în Champions League. Am stat o după-amiază de vorbă cu el. Era momentul important al carierei lui.

M-a impresionat povestea lui Neşu. Se spune că d-asta a renunţat şi Chivu la Naţională. Nu ştiu. Ce ştiu e că distanţa între o viaţă reuşită şi una dramatică pare mare. Şi nu e. Ce puţin e între siguranţa în care îţi trăieşti certitudinile şi răsturnarea lor! Neşu era un fotbalist mult mai interesant decât părea. Acum cinci ani juca cu Steaua în Champions League. Am stat o după-amiază de vorbă cu el. Era momentul important al carierei lui. Era instalat într-un tip de linişte. Îmi părea un om care şi-a definit bine fericirea. Mi-a povestit cum una dintre problemele lui de-atunci era că n-avea o grădină. Să îngrijească florile. Visa să stea cu soţia lui primăvară la aer. Şi da, e legitimă întrebarea de ce li se întâmplă oamenilor buni aşa. Dar eşti într-o stângăcie a raţionamentului în momentul în care judeci momentan. Judeci cu date minime. Şi cred că evenimentele în viaţă au o logică. Şi că explicaţiile sunt diferite. Nu toate se întâmplă în acelaşi înţeles. Cred că dramele li se întâmplă oamenilor pentru a le semnala că ceva nu fac în regulă. Aşa cum durerea semnalează o problemă. Absenţa durerii nu înseamnă absenţa problemei. Ci înseamnă absenţa şansei de a o mai constata.

Mi-a spus cineva o treabă deşteaptă. Cu care nu că nu sunt de acord, dar îmi e deocamdată greu s-o accept. Competiţia nu vine de la Dumnezeu. El nu i-a pus pe oameni în competiţie. Cred că cel pe care l-am apreciat o după-amiază întreagă pentru frumuseţea vieţii lui o să-şi revină. Probabil povestea asta i s-a întâmplat ca el să iasă din competiţie şi să se bucure de ce are. Poate despre asta e vorba. Nu ştiu. Ceea ce ştiu e că distanţa între momentul cel mai important al carierei lui şi momentul cel mai greu e de cinci ani. Pe atunci eu făceam interviuri pentru revista „Apropo“ şi el urma să joace prima dată cu Steaua în Champions League. Câteva părţi din interviu pe pagina cealaltă…

Ce ţi-a venit să te apuci de fotbal?

Eu am fost cu ideea. Am citit într-un ziar de acolo, din Oradea, că se făcea selecţie şi i-am zis tatălui meu să mă ducă.

Ca fotbalist mai oboseşti să tot joci?

Eu trebuie să am mare grijă cum îmi organizez timpul. Aşa cum sunt, dacă n-am grijă, pot fi foarte obosit. Din punct de vedere al structurii muşchilor zic. Când joc multe meciuri şi simt le organizez altfel. Nu mă duc la poarta lor decât dacă sunt sigur şi tot aşa. În primii ani am avut probleme.

Ce-ai făcut după meciul cu Standard Liege (meciul în urma căruia Steaua se calificase prima dată după vreo 10 ani în Champions League)?

De la stadion n-am plecat cu autocarul. Am plecat cu soţia şi maşina mea. Am vrut să fiu cu Maria în cel mai fericit moment.

Cum v-aţi cunoscut?

Am fost colegi de clasă în liceu. În Oradea. Suntem împreună din clasa a 12-a.

Deci ţi-a plăcut de ea de la început.

Să zicem aşa: era cam cea mai frumoasă din clasă. Eu arătam în a 9-a de ziceai că sunt a 5-a. În clasa a 12-a am început şi eu să mai cresc şi să arăt a om de clasa a 11-a.

Maria cu ce se ocupă?

A terminat Facultatea de Arte Plastice, secţia Restaurare ceramică şi Facultatea de Medicină, Cosmetică medicală. Deocamdată nu lucrează. Aşteaptă să facă şcoala de şoferi ca să poată să se descurce mai uşor prin oraş. Ea vrea să lucreze la un muzeu. Dar să vedem.

Copii vreţi?

În primul rând trebuie să stăm la casă. Să avem curte. Ne plac mult copiii, dar am zis să mai aşteptăm. Trebuie să avem timp să ne ocupăm de ei. Acum stăm într-un apartament în Drumul Taberii. Frumos. Avem trei camere. Ne place acolo. Dar şi eu şi soţia simţim nevoia să avem o curte. Să stăm aşa, la aer. Ea săraca, dacă nu prea ştie prin Bucureşti, stă numai acasă. I-ar fi plăcut să iasă, să aranjeze flori, să facă una-alta pe acolo. Asta am să fac din următorii bani pe care am să-i iau.

Se zice că eşti o fire mai artistică.

Am terminat liceul de artă. L-am terminat pentru că era un liceu frumos. Te liniştea. Făceai desen şi nu era ca la alte licee, unde te puneau să alegi între fotbal şi şcoală.

Ai început să joci acum pentru Naţională. Ai debutat în amicalul acela. Cu ce-ai rămas în minte după el?

O să mi-l aduc mereu aminte. A fost faza aceea unde am greşit. Dar se putea da şi fault. M-am băgat eu să driblez acolo. Mă mai apucă din astea. Mai dau călcâie prin careu.